Din ianuarie 2011, un miliardar rus, Kerimov, a pus Anji Mahacikala pe harta fotbalului mondial. A pompat milioane de euro, a transferat jucători cu nume, iar de câteva zile l-a transformat pe Eto’o în cel mai bine plătit jucător al planetei. Nicolae Stanciu, fostul căpitan-legendă al Rapidului, a depănat pentru ProSport câteva amintiri din perioada pe care a petrecut-o la gruparea din capitala Daghestanului. În 2002, Nae era printre primii stranieri din istoria lui Anji, iar echipa cunoaștea o altfel de realitate.
Una aflată la capătul opus al drumului pe care a intrat acum Anji, grupare care vizează în scurt timp titlul în Rusia și performanțe în Europa. În urmă cu nouă ani lupta pentru evitarea retrogradării, lua jucători aproape în orice condiții și nu arunca pe piață cu milioanele de euro, cum face în ultimele luni, când a devenit un adevărat „El Dorado” pentru fotbaliști.
Nae, ce poți să ne povestești despre aventura pe care ai avut-o la Mahacikala? Am dat probe la FC Uralan Elista, unde mai era Marius Bratu, actualul antrenor cu portarii de la Rapid, Norbert Niță, care jucase pe la Farul, și Marincău. Nu am fost oprit în lot. Era jumătatea campionatului, în august. Am dat probe apoi la Anji, unde era debandadă la echipă, aveau nevoie de jucători. Am luat probele imediat. Baza de pregătire și stadionul se aflau lângă Marea Caspică, îți băteau valurile în geam, iar dimineața te trezeau vapoarele care plecau la pescuit. Terenul de antrenament era pământ. Chiar dacă îl udau tot timpul, se usca din cauza brizei.
Femeile, interzise pe plajă!
Putem să vorbim despre Mahacikala ca despre un oraș turistic? Nu. Plaja era plină cu stufăriș, cu bălării. Femeile nu aveau voie pe plajă, ei sunt musulmani. Baza era păzită de către autorități și nu aveai voie să pleci singur în oraș. Dacă voiai să ieși, trebuia să fii însoțit de un oficial al clubului.
Un singur troleibuz în tot orașul!
Cum arăta orașul? În perioada aceea era un singur hotel mai răsărit și arăta exact ca hotelurile din România din anii 80. Ceva în genul celor de la mare, Azur, Belona, Acapulco, de pe vremea lui Ceaușescu. Exista un singur troleibuz! În rest, pot spune că era un oraș la Marea Caspică, unde majoritatea locuitorilor sunt pescari.
Cum a fost perioada de acomodare? M-am acomodat ușor la Anji, pentru că știam filozofia rusă, „orice mobilizare înseamnă război”, așa cum spunea Șapoșnikov. Am învățat câteva cuvinte uzuale. Cei care erau din Republica Daghestan vorbeau un dialect din partea locului, dar la echipă se vorbea limba rusă.
Veneau localnicii la stadion? Nu exista galerie, veneau la meciuri, erau liniștiți, nu aveam probleme cu ei, erau musulmani, iar acest lucru s-a văzut. Când am retrogradat, nu ne‑au certat, veneau la meciuri în jur de 2.000 de spectarori. Le plăcea foarte mult de jucătorii brazilieni, erau atrași de ei. În perioada când eram acolo, existau unele animozități față de echipele din Moscova.
O amintire care te-a marcat la Anji? Era un atacant la echipă, un localnic, Budun Budunov, un jucător masiv. La un meci cu ȚSKA Moscova a avut un contact cu portarul moscovit (Serghei Perkhun – n.r.), iar goalkeeperul a decedat. Altfel, Budunov era ca un idol pentru spectatori, mai ales în duelurile cu echipele moscovite.
323 de jocuri a evoluat Nae Stanciu pentru Rapid în Liga I
9 meciuri a jucat Stanciu pentru Anji în prima ligă din Rusia
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER